Cristian Vicol este un scriitor, eseist, editor și cercetător român din Timișoara. Publică proză scurtă, ficțiune speculativă și texte de critică ori eseistică, iar activitatea sa editorială include coordonarea unor antologii și volume colective.
A debutat cu proză în 2010, în revista Helion, cu povestirea „Nemurirea nu e pentru toți”. A absolvit Jurnalismul la Universitatea de Vest din Timișoara și masteratul de Jurnalism Internațional la Universitatea din Szeged. A obținut doctoratul în filologie la Universitatea de Vest din Timișoara; teza sa, susținută în 2023, a avut ca subiect antiutopia în literatura central- și est-europeană din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Debutul său în volum a fost romanul cu cadru istoric Comoara din cetate (2014). A urmat volumul de proză scurtă Sfârșitul inocenței, apărut inițial la Eurostampa în 2015 și revizuit pentru ediția Tritonic din 2018, apoi volumul Anotimpul țânțarilor. Povestiri pulp-fiction (2021). În 2024 a publicat O mie nouă sute optzeci și opt, volum de proză cu accente autobiografice legate de Timișoara perioadei de tranziție. În 2026 a publicat studiul Antiutopia. Un studiu.
Vicol a coordonat seria de volume colective Underground TM și, împreună cu Daniel Timariu, antologia în limba engleză East of a Known Galaxy. A fost implicat în proiectul cultural Remix ID al Asociației META Spațiu, în activități de comunicare și documentare culturală. Este colaborator al revistei Galaxia 42.
Pagina actuală a Teatrului German de Stat Timișoara îl indică în echipă ca secretar PR. Unele publicații instituționale recente ale teatrului folosesc însă titulatura de „șef serviciu dramaturgie și organizare spectacole”, astfel încât evoluția exactă a funcției trebuie urmărită editorial.