Laurențiu Nistorescu (n. 22 mai 1965, Lugoj) este scriitor român de science-fiction, autor de proză scurtă și eseuri, jurnalist și cercetător independent în științe umaniste. Este membru al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România și al Cenaclului „H.G. Wells” Timișoara.
A debutat literar în mai 1981, cu povestirea Sandaua de aur, în cadrul cenaclului și fanzinului Helion din Timișoara. În același an a fondat cenaclul SF „Sirius” din Lugoj, activ între 1981 și 1991. Din 2003 este asociat explicit cu Cenaclul „H.G. Wells” din Timișoara, unde a participat și la organizarea sesiunilor de comunicări.
Bibliografia sa reunește proză scurtă, eseistică despre literatura anticipației, publicistică și studii istorico-culturale. Volumele sale de ficțiune includ Iedera. Săptămâna epistolelor, Povestiri din Răsplaneta și Trei zile la Naucratis. În proza sa apar recurent formule ale science-fictionului social și speculativ, ale istoriei alternative, ale călătoriei în timp și ale reflecției asupra tehnologiei.
A absolvit Facultatea de Drept a Universității Europene Drăgan din Lugoj, a urmat masteratul de istorie „Romanitate orientală. Istoria provinciilor sud-est europene” la Universitatea de Vest din Timișoara și a finalizat în 2016 studiile doctorale în Științe umaniste la aceeași universitate. Teza sa, Barbaricum – între admirația romană și teamă, a stat la baza volumului Oglinzile Celuilalt. Barbaricum, între admirație și teamă.
Conform paginilor instituționale ale Centrului de Studii DacoRomanistice „Lucus”, este, din 2012, director al centrului și director/redactor-șef al revistei științifice Acta Centri Lucusiensis. A lucrat anterior ca jurnalist și a coordonat suplimentul cultural Paralela 45 al cotidianului Renașterea bănățeană. În 2018 a primit premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea anului editorial 2017, la categoria critică și istorie literară.