Ovidiu Vitan este un scriitor român de science-fiction și fantastic, jurnalist, redactor și traducător. S-a născut la București, în 1967.
A început să publice proză în anii 1990, în revista și almanahul Anticipația, în revista String și în ziarul Cotidianul. O relatare biografică indică o primă acceptare pentru publicare în zona revistei Nautilus, urmată, după circa patru ani, de apariția unei povestiri în Colecția Povestiri Științifico-Fantastice. A contribuit ulterior la volumul colectiv România SF 2001 și la Antologia Centenarium StrING.
A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Surse instituționale și profesionale îl prezintă ca redactor la revista Biz și corector la Institutul de Studii Politice și Relații Internaționale al Academiei Române; a lucrat și ca traducător de subtitrări pentru Netflix. O sursă profesională actualizată recent indică menținerea activității editoriale la Biz.
Debutul său în volum a avut loc în 2016, la Editura Pavcon, cu Nerecurgerea la Forță și la amenințarea cu Forța, urmat în același an de Vendetta lui Ucigă-l Toaca. A publicat apoi volumul de proză scurtă Rău de spațiu. Omul fără nume (2017), romanul Hora hoiturilor (2018), Pe șapse iulnie în Austrialia (2019) și Superstiții în spațiu (2025). Pentru Pe șapse iulnie în Austrialia a primit Premiul AntareSFest 2020 pentru cel mai bun volum SFFH românesc al anului 2019.
Proza sa recurge la speculație științifică, realități alternative, istorie alternativă, satiră și umor. Într-o cronică din 2016, Cătălin Badea-Gheracostea remarca dimensiunea satirică și construcția paradoxală a textelor din Nerecurgerea la Forță și la amenințarea cu Forța.